Interviu cu MARIO OVIDIU MADIUS – legendă vie a muzicii româneşti, dar şi un călător împătimit (partea I)

Image may be NSFW.
Clik here to view.Mario Ovidiu Madius este născut în Arad în anul 1946 dar printr-o întorsătură a sorţii a ajuns în Suedia unde locuieşte din 1969. Spune despe sine că este un om simplu iubitor de oameni sinceri. Cea mai mare contribuţie în domeniul muzical de pe meleagurile scandinave este traspunerea pe note a 20 de poezii foarte cunoscute ale poeţilor Karin Boye şi Mihai Eminescu. A fost recompensat de trei ori cu Premiul culturii suedeze în anii 2002, 2003 şi 2006. A colaborat cu o mulţime de nume mari ale muzicii atât în România cât şi în Suedia. Este şi un filantrop fiind membru de onoare al Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România. Pe lângă muzică este pasionat şi de arta culinară şi călătorii. Despre toate astea şi multe altele în interviul de mai jos.

Image may be NSFW.
Clik here to view.Mario Csipai: Iniţial aţi plecat în Austria să vă cumpăraţi o maşină şi v-aţi rătăcit…

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Frumoase amintiri! Poza este făcută de regretatul prieten şi coleg Jean Constantin cu camera domniei sale de pe atunci ZORKI 4 la Eforie În 1966.

Mario Ovidiu Madius: Păi aşa a fost. Eu de fapt am ajuns într-o orchestră unde nu trebuia să ajung. Soţul prietenei mele dragi Angela Similea cânta într-o orchestră care s-a numit pe vremea aceea Gigi Stoian, foarte cunoscută în anii ‘60 în Bucureşti. Eu cântam cu altă orchestră la Mamaia la Teatrul Constantin Tănase şi într-o zi mă sună şeful de orchestră şi zice:“vrem să vi cu noi pe Transilvania pe vapor“, dar eu primisem un contract să cânt la retaurantul Bulevard, celebru restaurant în Arad şi zic: “nu mă duc eu dom‘le ce să plec eu pe vapor pe Transilvania” deşi era o croazieră pe Marea Mediterană, “mă duc acasă să cânt eu la Arad acolo…” ceea ce am şi făcut. M-am dus acasă numai că m-au tot căutat şi am acceptat până la urmă să cânt în câteva “job-uri” cu ei. Ei au primit un contract pe urmă în Austria şi eu m-am gândit să mă duc în Austria să-mi cumpăr maşină că asta era ce nu aveam în România, dar aveam o situaţie foarte bună. Eu eram angajat la Teatrul Constantin Tănase, vai… dar câştigam salariul mamai mele, Dumnezeu să o ierte, în două zile… în fine să mă laud şi eu pe-aicea. Eu văzusem la corpul diplomatic un Volkswagen Cabriolet care m–a înnebunit. Aşa că am plecat în Austria în 1968 să cântăm să ne luă maşini dar din păcate s-a cerut azil politic, ceea ce eu nu am făcut, în fine… ne-au condamnat pe toţi cum era pe vremea comunismului şi ne-au dat vreo 30 de ani de închisoare, ce să mai zic… deşi puteam să mă întorc acasă că eu eram nevinovat, dar frica asta… dar tot mi-am luat maşină…

Mario Csipai: Să înţeleg că doar colegii dumneavoastră au cerut azil politic iniţial nu şi dumneavostră?

Mario Ovidiu Madius: Nu, eu nu am cerut niciodată azil politic. Eu am fost singurul care nu am cerut azil politic. Am fost singurul care nu am vrut să rămân, dar la proces ei ne-au condamnat pe toţi şi noroc cu Aurelian Andreescu Dumezeu să-l ierte, prietenul meu drag care avea grijă de casa mea, avea grijă de părinţii mei s-a dus la proces şi s-a vazut că eu nu am cerut azil politic. Ce să caut eu în vest că aveam acasă toţi prietenii mei, o situaţie extraordinară, eram într-un grup celebru, ce-mi trebuia mie străinătate să spăl vase pe acolo sau să cânt pe la vreo cârciumă? Nu domnule! Numai că ştiţi cum a fost pe vremea aia… deşi eu eram prieten bun cu Valentin Ceauşescu, asta este, un om extraordinar Vali! El putea să ne scape dacă mă întorceam, dar îmi era frică, Aurică (Aurelian Andreescu) mi-a spus:“băi dacă revii rişti ca ăştia să te trimtă la Dunăre la Canal…” şi atunci am rămas. Dar tare greu a fost să rămân, vai tare greu a fost…of of!

Mario Csipai: Atunci a fost pentru prima oară când aţi părăsit ţara sau aţi mai fost şi cu alte ocazii?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

În turneul din U.R.S.S. în 1967 la Kiev împreună cu Duiu Sabou coleg de trupă de la Qvintet Mamaia. Aveam 50 de ruble pe spectacol.

Mario Ovidiu Madius: Nu. Nu prima oară, am început cu un turneu cu Dan Spătaru în 1967, culmea ironiei în Rusia.Era foarte frumos, un turneu de 2 luni unde am fost eu cu Dan Spătaru, Mihaela Mihai şi bineînţeles eu ştiind ruseşte am şi prezentat programul. Eu sunt cam rău cu limbile, le cam vorbesc bine pe toate, mai multe limbi aşa… A fost super, deci două luni de turneu în Uniunea Sovietică şi bineînţeles în Moldova în aşa zisa R.S.S. Moldovenească. Asta a fost prima ieşire a mea în 1967 când am plecat în turneu în U.R.S.S.

Mario Csipai: Totuşi ce maşină v-aţi cumpărat până la urmă?

Mario Ovidiu Madius: Volkswagen Cabriolet. Mi l-am luat, am şi nişte poze… dar nu l-am luat în Austria că eu în Austria am rămas iniţial. Orchestra s-a spart, ne-am despărţit şi am ajuns în Finlanda.Cunoşteam un manager finlandez.Apoi au venit şi ceilalţi în Finlanda şi ne-am apucat de cântat acolo. Cu salariul pe câteva luni m-am dus şi mi-am luat un Volkswagen Cabriloet, era model ‘62 şi asta a fost în ’69. Dar l-am luat!

Mario Csipai: Aşadar, din 1969 de la 23 de ani locuiţi în Suedia?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Arad – 1963, Sala Palatului Cultural, Live cu Fraţii Turdeanu. Jean – chitară, Relu – chitară solo, Birlic – bas, Ovidiu alias Ţam Ţău – baterie, vocal.

Mario Ovidiu Madius: Da din 1968 am plecat din România în 20 decembrie. Am plecat în acest turneu, eram şi mândru că totuşi am cântat la cel mai exclusiv club de noapte din Europa împreună cu the Lords o trupă foarte cunoscută de rock pe vremea aceea, totuşi era o chestie, eu eram rău cu vocea în România, cântam rock ‘n’ roll, cântam pe engleză, am fost printe primii… la Arad a început pioneratul muzicii rock la noi cu mine şi cu fraţii Turdeanu deja în 1960 eu cântam la baterie şi cu vocea, gen Elvis Presley şi toate trăznăile.

Mario Csipai: De ce aţi ales tocmai Suedia?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Formaţia Gigi Stoian în 1969 în turneu în Oslo, Norvegia.

Mario Ovidiu Madius: Păi nu am ales eu. Cum a fost treaba… povestea e mai lugă dar am să fac un shortcut. Eu în 1966 la Mamaia am întâlnit nişte suedezi care cântau la Club 33. Acei suedezi au fost şi sunt celebri în Suedia, în fine… şi în criza aia în care eram noi în Austria că ne despărţisem… ce mi-a venit în minte, să-i caut pe acei suedezi, de fapt pe unul dintre ei care era un mare chitarist. L-am găsit şi i-am zis: “I’m out of work I’m out of business, I’m a dead man“şi mi-a găsit un manager şi aşa a început caruselul că mi-a dat un “job”, am ajuns în Finlanda. Pe urmă ne-a dat nişte “job-uri” în Suedia şi din 1969 am început să umblăm în turneu prin Suedia şi ce să mai zic… am zis OK… “I‘ ll stay here for a while“. Ulterior m-am reîntors în Finlanda pentru nişte cântări şi am avut onoarea să cânt cu un român, arădean, noi suntem cei mai buni arădenii! Apoi un grup care se numeşte Dr. Feelgood m-au luat cu ei şi am cântat cu ei în trupă. Cu această orchestră mi-am făcut un nume de basist… şi am întâlnit-o pe soţia mea, Dumnezeu ţine-o acolo unde e că şi acum suntem împreună. Ea fiind de origine finlandeză. Mi-a spus atunci că săptămâna viitoare urmează să-şi viziteze părinţii care stăteau în Suedia şi m-a invitat şi pe mine la Göteborg. Asta a fost în 1970 şi aşa am revenit în Suedia şi s-a ales praful… aici am rămas. Asta acum 43 de ani.

Mario Csipai: Aţi obţinut şi cetăţenia suedeză?

Mario Ovidiu Madius: Aboslut. În 1971 mi s-a dat cetăţenia suedeză şi sunt cetăţean suedez acum. A trebuit să renunţ la cetăţenia română. Cu paşaportul care l-am avut mi s-a dat un “alien pass” şi paşaportul românesc mi la luat Ambasada. Tare aş fi vrut să îl am măcar ca amintire.

Mario Csipai: Numele Madius este românesc?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Leena şi Mario la cununia civilă.

Mario Ovidiu Madius: Nu e nume românesc, istoria e lungă o să fac un nou shortcut. Eu mă numesc Marian care în Scandinavia este nume de fată. Când m-am căsătorit cu scumpa mea soţie, m-au întreabat cei de la cununia civilă: “Marian şi mai cum?” Zic: “cum şi mai cum? Mă cheamă Marian”. Atunci mi-au spus: “păi e nume de fată? O să aveţi nume de familie un nume de fată şi o să vă fie cam greu”. Atunci soţia mea zice: “mă da ce facem noi cu băiatul nostru că o să aibe probleme?” Şi atunci am scris o scrisoare tatălui meu, părinţilor mei dragi şi ne-a dat voie tatăl meu şi mi-am schimbat numele, am luat acest nume de Madius, care a fost un rege scit în Era Mediană în Persia acum 2500 de ani. Sunt singurul în Suedia cred cu numele de Madius. Nu am putut să iau Svenson sau Jakobson că se uită la mine şi zice…: “cum te chemă?” Jakobson… păi da nu se poate… şi atunci am luat acest nume de Madius că e aşa mai latino, dacă tot suntem noi latini.

Mario Csipai: Cum era viaţa unui artist în perioada comunistă? S-au făcut presiuni asupra dumneavostră? Un artist şi un spirit liber ca şi dumneavostră nu prea era compatibil cu cenzura şi cu practicile din perioada respectivă.

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Împreună cu Dan Spătaru la Braşov în 1966.

Mario Ovidiu Madius: Erau turnători şi ştiam asta. Erau colegi, se ştiu ei cine. Bine, te turnau dacă începeai să cârâi de politică, împotriva lui Ceaşcă sau împotriva lui Papură Vodă. Noi nu am vorbit niciodată de politică. Am dus o viaţă extraordinară ca muzicieni, cred că şi lumea normală pentru că dacă domnul Muscan Gheorghe vecinul meu de la Arad zicea:“mă Ovidiule vin să te văd mă!” (cu accent ardelenesc) şi îşi permitea să vină la Bucureşti să mă vadă la teatrul Tănase, cu trenul, să stea la hotel şi să mănânce la restaurant. Totuşi era o situaţie bună în ani ‘60. Bine se mai plângea lumea. Eu am locuit pe strada Miron Costin, chiria costa 10 lei, taicămio lucra la Poştă, mama la Gară, contabilă, nu ştiu… era altfel, ca muzician…

Mario Csipai: Nu aţi prins anii aceia gri, chiar negri ai perioadei comuniste…

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Formaţia Qvintetul Mamaia la grădina de vară Mon Jardin din Bucureşti în 1967.

Mario Ovidiu Madius: Nu nu.Anii gri au început după câte am înţeles eu după ani ‘70 – ‘75 încolo.Atunci a început să fie rău de tot şi de asta m-am convins singur venind în Bucureşti.Pe mine m-au graţiat în 1981 şi m-am întors în Bucureşti şi când am ieşit pe Bulevardul Magheru mi-au dat lacrimile, totul negru, cârciumile se închideau la ora 11, dom‘le era ceva groaznic.Am fost foarte speriat! Faţă de ce am lăsat eu în anii ‘60 în Bucureşti era o diferenţă semnificativă.

Mario Csipai: Aşadar v-aţi întors şi înainte de Revoluţie înapoi în România.

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Arad – 1990. Împreună cu părinţii Marina şi Constantin Marian.

Mario Ovidiu Madius: Păi da în 1981 m-am întors. În 1968 am plecat şi în 1981 am reuşit să mă întorc. Atâta timp nu am vazut-o pe scumpa mea mămică, Dumnezeu să o ierte! Tare mult ma afectat. Ţine-l acolo în ceruri pe Aurelian Andreescu că de câte ori venea la Arad prin el aveam contact cu părinţii, cu el am avut noroc. Eu nu puteam să am contact cu părinţii mei, era mai greu la început pentru că mă condamnase dar eu cu Aurică ăsta cum era ca mine diliman aveam contacte “behind the curtains“ cum ar spune englezu‘.Ne-am întâlnit în Polonia, cu Aurică aveam contacte şi bineînţeles cu Vali care a venit la noi în Suedia.Dar pe urmă mi-a spus şi Vali:“măi Ovidiu dacă vrei să o mai vezi pe maicăta nu mai mă suna“şi aşa am şi făcut, nu l-am mai sunat nici în ziua de azi…

Mario Csipai: Sunteţi şi un filantrop. Am văzut că aţi ajutat mult casele de copii de pe la noi după Revoluţie. Imaginea pe care o avea România atunci diferă de imaginea pe care o are în prezent? Cum este văzută România din Suedia? Cum era văzută atunci şi cum se vede acum?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Cu ajutoare la o casă de copii din Arad.

Mario Ovidiu Madius: Nu prea bine.Îmi pare rău să spun asta dar nu prea bine. Sigur, televiziunile din România arată tot timpul ce se întâmplă şi la noi aicea vorba îi întoarsă aşa… dar nu sunt de accord cu anumite chestii, spitalele şi casele de copii, respectful faţă de aceşti oameni… Eu m-amocupat cu copii handicapaţi neuromotor. Sunt membru de onoare al Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din Româniapentru că am fost primul cetăţean suedezo-român care am venit imediat după Revoluţie cu un TIR de 16 tone şi m-am oprit la Sfatul Popular cu el şi acolo am căutat la cine să-l dau. Aşa am făcut cunoştiinţă cu Asociaţia Persoanelor cu Handicap Neuromotor. Dar nu e bine. Eu am fost ofiţer de probaţiune, am lucrat în poliţie câţiva ani, destul de mulţi şi am fost în vizită oficială la Pavel Abraham (inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române) şi de acolo am mers în vizită pe la spitale în Bucureşti, pe la Colentina dar şi pe la altele. Dar spitalele din România… nu vreau să vorbesc de urât… dar se întâmplă unele lucruri…

Mario Csipai: După cum spuneaţi vorbiţi bine mai multe limbi străine, conform paginii dumneavostră de Facebook 9 la număr. De unde această pasiune? Mai de voie mai de nevoie?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

1977 – Mario într-un turneu în Hong Kong.

Mario Ovidiu Madius: Da e pasiune să şti. Pasiune. Am început deja din România, acasă la noi se vorbea franceză, mama mea era refugiată din Ucraina – Transnistria, jumătate Moldova. Acolo acasă ei vorbeau franceza, deci am început cu mama cu limba franceză, apoi am învăţat germana pentru că mi-a plăcut, după aia sigur… rusa. Apucându-mă să cânt am început cu engleza. Datorită lui Cornel Chiriac, omul de radio am luat nişte lecţii de la un mare profesor care se numeşte Leon Leviţchi şi care mi-a spus că am un mare talent la engleză. Vorbeam limba engleză bine pentru acele vremuri … şi mai departe pasiune. Dacă tot am umblat atâta prin lume, de ce să nu? Uite am fost în Hong Kong de multe ori şi am zis ia să mă apuc şi eu să învăţ puţin… şi am învăţat limba. În schimb vorbesc din grupul limbilor romanice: franceza, spaniola, portugheza, româna şi italiana foarte bine, mă laud asta e. Din grupul limbilor germanice vorbesc: germana, engleza, suedeza, daneza, norvegiana. De asemenea vorbesc şi finlandeza, soţia mea după cum am mai spus e finlandeză. Stăpânesc şi limbile slave, vorbesc rusa şi poloneza.

Mario Csipai: În ce limbă gândiţi?

Mario Ovidiu Madius: Pe suedeză. Asta este rezultatul celor 43 de ani petrecuţi aici. Aici nu am nimic… numa un steag românesc şi pozele mele din România, dar restul… când ies de aici… nu prea am prieteni români prin prejur… dar şi în casă vă daţi seama cu puştiul meu cu soţia numa suedeză, la servici în turneu, peste tot numa suedeză. Te gândeşti automat… 43 de ani mă duc pe 44, e o viaţă de om!

Mario Csipai: Aţi călătorit mult prin Suedia dar şi în lume, de obicei când călătoriţi o faceţi datorită profesiei de artist, de muzician sau şi indepenent de această activitate ca şi simplu turist?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

La Budapesta împreună cu Charlie Horváth cântăreţul maghiar.

Mario Ovidiu Madius: Am avut aceast noroc să mă nasc cu talent la muzică şi din această cauză am avut posibilitatea să umblu prin toată lumea ca muzician. Bineînţeles concediile mi le-am petrecut cu scumpa mea soţie, am umblat pe coclauri, peste tot… Asia, Africa, Europa, peste tot. Apoi în fiecare an avem 2 săptămâni de concediu speciale, mergem la Budapesta, pentru că soţiei mele îi place foarte mult Formula 1 şi se duce peste tot… şi atunci mergem tot timpul la Budapesta că acolo am şi eu un prieten, e celebrul Charlie Horváth cântăreţul maghiar, este prietenul meu bun. El m-a poreclit în maghiară şi îmi spune: “te hülye vagy te roman svabbogar…” şi la început nu ştiam ce e “svabbogar” pe urmă mi-a spus. Cu Charlie mai încerc să vorbesc puţin maghiara, e în grupul ugric le fel ca limba finlandeză, dar extraordinar ce grea e… şi ca să poţi să stăpâneşti ortoepia… să scri “kicsi kutya…” (trad.: câine mic) păi cum să scri “kutya”? Că-i spui la unu gata… acolo moare, nu mai poate… cum să scrie? :))

Mario Csipai: Aveţi vre-o statistică cu câte ţări aţi vizitat până acum?

Mario Ovidiu Madius: Oh Domne Dumnezeule! Pe toate continetele. Am fost şi în Australia, mai puţin Noua Zeelandă, dar nu am ţinut o statistică.

Mario Csipai: Dintre toate locurile pe care le-aţi vizitat care vă este cel mai drag?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Reşedinţa lui Mario din Suedia

Mario Ovidiu Madius: O… păi nu pot să spun. Am fost acuma recent într-un turneu prin Islanda, chiar am pus pe Facebook nişte poze… dar peste tot este frumos “is so different everywhere”. Când m-am dus cu ajutoare la Dezna am fost să văd munţii Apuseni… fantastic de frumos, după aia după o lună am fost nu ştiu pe unde în Belgia, foarte frumos… peste tot e frumos, n-am aşa un loc preferat, locul meu preferat e aicea unde locuiesc, casa mea şi pădurea mea şi graurii mei că tot le dau de mâncare.Aici e locul meu, stau pe un deal mic pe o colină de granit de veche de 2 milioane de ani care este plină cu pomi, e un fel de pădure, aici e locul meu favorit.

În partea a doua a interviului Mario Ovidiu Madius vorbeşte despre pasiunile sale pentru arta culinară şi medicină, despre dedicaţia lui pentru muzica de proastă calitate, despre şansele Aradului de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, despre slujba de poliţai, despre politicienii din România şi multe altele…

Image may be NSFW.
Clik here to view.